Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Joi începe depunerea candidaturilor, iar condiția necesară este sprijinul a minimum 81 de deputați din 403 (20%) și a 32 de filiale din total 634 sau trei societăți socialiste și sindicate din totalul de 31 afiliate Partidului Laburist, dintre care două sindicate, ceea ce nu va fi nicio problemă pentru Burnham. Dacă, așa cum este probabil, niciun alt deputat Laburist nu va intra în competiție până pe 16 iulie, atunci pe 17 iulie Burnham va desemnat noul lider al Partidului Laburist.
În această situație, luni 20 iulie prim ministrul Keir Starmer, care și-a dat demisia din funcția de lider al Partidului Laburist pe 22 iunie, își va prezenta demisia Regelui Charles al III-lea, care imediat după aceea îl va invita pe Burnham să formeze noul guvern. În vârstă de 56 de ani, Burnham a fost primar al zonei metropolitane Manchester (a doua ca mărime din Regatul Unit), funcție din care a demisionat după alegerea sa ca deputat în scrutinul parțial din circumscripția Makerfield (nord vestul Angliei) pe 19 iunie. El a deținut funcția de primar din 2017 și înainte de aceasta a fost deputat și ministru sub premierii Laburiști Tony Blair și Gordon Brown.
A candidat la funcția de lider al Partidului Laburist în 2010 și 2015 și a pierdut prima dată în favoarea lui Ed Milliband și a doua oară în fața lui Jeremy Corbyn. Ascensiunea lui Burnham a început odată cu prăbușirea popularității lui Starmer, devenit prim ministru în urma victoriei zdrobitoare a Partidului Laburist în alegerile parlamentare din 4 iulie 2024. Înfrângerea catastrofală a Laburiștilor în alegerile locale din Anglia și cele parlamentare din Scoția și Țara Galilor, a determinat partidul să se întoarcă împotriva propriului lider, cel mai impopular prim ministru britanic în funcție din ultimii 50 de ani, potrivit sondajelor.
Burnham, care nu și-a ascuns niciodată intenția de a deveni prim ministru, a fost blocat de conducerea Partidului Laburist de la candidatură în alt scrutin parlamentar parțial din zona Manchester în februarie 2026, ceea ce nu s-a mai repetat atunci când deputatul Laburist de la Makerfield, Josh Simmons, a demisionat ca să-i ofere posibilitatea lui Burnham de a reveni în parlament pentru a prelua conducerea partidului și a guvernului. Situația în care un prim ministru Laburist este înlocuit la mijloc de mandat nu este o premieră, ea s-a mai întâmplat în 1976 când James Callaghan i-a luat locul lui Harold Wilson și în 2007, când Gordon Brown a preluat funcția de la Tony Blair după 10 ani de mandat. Atât Callghan, cât și Brown au pierdut alegerile generale care au urmat în 1979 și respectiv 2010.
Diferența este că de data aceasta Burnham nu a fost ales nici măcar deputat în alegerile din 2024 și mulți consideră că nu are un mandat propriu zis ca să conducă țara. Când era în opoziție, Partidul Laburist a cerut alegeri anticipate de fiecare dată când un prim ministru al partidului Conservator a fost înlocuit: David Cameron cu Theresa May în 2016, Theresa May cu Boris Johnson în 2019, Boris Johnson cu Liz Truss și Liz Truss cu Rishi Sunak în 2022. Dar acum, aplicând o dublă măsură, astfel de solicitări din partea celorlalte partide parlamentare sunt respinse, pentru că sondajele arată că Partidul Laburist își va pierde majoritatea uriașă – 403 deputați din 650.
Cât despre opiniile politic ale lui Burnham, ele constituie în bună măsură un mister. Poate cel mai bine ele sunt descrise de următorul banc: un adept al lui Blair, unul al lui Brown, unul al lui Corbyn și unul al lui Starmer intră într-un bar din Manchester. Barmanul întreabă: Andy, ce bei?