Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Mănăstirea e amplasată într-un spațiu liniștit, verde, ferit de ochii lumii și, după cum relatează publicația bihoreană, foarte iubită de instanțe, care menţionează lăcașul în majoritatea sentinţelor atunci când trebuie să indice instituţii unde persoanele condamnate să-şi execute zilele de muncă. Asta, deşi lista opţiunilor este mult mai lungă, iar unele sunt cu mult mai aproape de ideea de comunitate decât curtea unei mănăstiri, unde „folosul public” ajunge să fie mai degrabă folosul lăcașului de cult.
Victor Micula – care a scăpat cu o pedeapsă de închisoare cu suspendare și are de prestat 120 de zile de muncă neremunerată, adică maximum din cât i se putea da, după ce a accesat ilegal sistemul informatic al Ministerului de Interne și a instigat polițiști să-i caute date confidențiale – susține că s-a integrat perfect în „viața monahală”. Munca printre măicuțe l-ar fi transformat profund, determinându-l să-și revizuiască radical „valorile vieții”. „Dacă în perioada în care eram mic copil îmi doream un Ferrari, acum îmi doresc să fie bunica și părinții mei sănătoși”, spune afaceristul, declarându-se impresionat și de cimitirul mănăstirii, unde sunt îngropați apropiați ai măicuțelor: „Văzând cum își plâng persoanele dragi, m-am bucurat că mai am o bunică alături de care să-mi petrec timpul”, a afirmat Micula citat de ebihoreanul.