Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Investigațiile sistematice din acest an, coordonate științific de dr. Diana-Măriuca Vornicu, s-au concentrat pe două obiective majore care definesc importanța sitului de la Ursoaia în preistorie: tehnica olăritului și sistemul defensiv al comunității.
Arheologii au cercetat cuptoare și instalații de ardere, descoperiri care confirmă ipoteza că meșteșugul olăritului juca un rol central în economia și viața acestei comunități. În plus, s-a reușit investigarea unui sistem format din două șanțuri de apărare care înconjurau așezarea. Dimensiunea sitului este una remarcabilă, întinzându-se pe o suprafață de peste 7 hectare, ceea ce indică o așezare cucuteniană de mari proporții și bine organizată.
În timpul cercetărilor din acest an, echipa de arheologi a fost martora unei suprapuneri dramatice de epoci. În una dintre secțiunile cercetate, au fost descoperite urmele prezenței armatei sovietice de acum opt decenii. O cantitate însemnată de muniție de artilerie a fost scoasă la iveală, fiind necesară intervenția de urgență a specialiștilor IGSU Iași pentru îndepărtarea proiectilelor în condiții de siguranță.
„Un gând pios în fața memoriei nevinovaților pe care războiul i-a aruncat în tăcerea veșniciei”, au transmis reprezentanții Institutului, subliniind tragismul acestor descoperiri care amintesc de luptele purtate pe acele dealuri în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Campania de săpături din 2026 a fost organizată de Institutul de Arheologie din Iași în parteneriat cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (Centrul Arheoinvest). Cercetările au fost finanțate prin grantul POTCRAFT, condus de dr.
Felix-Adrian Tencariu, proiect susținut de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. Succesul investigațiilor a fost posibil și datorită sprijinului acordat de Primăria Comunei Românești și proprietarilor de teren locali, care au înțeles valoarea istorică a sitului și au facilitat accesul cercetătorilor la acest tezaur arheologic național.