Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Fără Kane, Anglia era deja în avion Dacă ar exista un premiu pentru continentul care a trăit cel mai mult din reputație, Europa l-ar câștiga fără emoții. Dacă ar exista însă un trofeu pentru fotbalul arătat la acest Campionat Mondial, probabil că l-ar ridica altcineva.
Ani de zile ni s-a precizat că fotbalul european este cu două clase peste restul lumii. Mondialul acesta pare însă să spună exact invers. Africa aleargă mai mult, America de Sud joacă mai dezinvolt, iar Asia nu mai vine doar să facă figurație.
Privind doar prestațiile echipelor europene, ai avea impresia că acest Campionat Mondial este o competiție de verificare înaintea Ligii Națiunilor din toamnă. Germania și Olanda și-au încheiat deja cantonamentul american și se pot concentra liniștite pe meciurile oficiale din septembrie. Anglia și Belgia au obținut calificări care nu sperie pe nimeni, Norvegia și-a complicat singură viața făcând calcule de traseu, iar Spania și Portugalia au lăsat impresia unor echipe care încă își caută jocul.
Dacă până acum favorita era aleasă după valoarea lotului, astăzi criteriul pare mult mai simplu: cine aleargă mai mult și cine greșește mai puțin. Iar la aceste capitole Europa nu mai este profesorul clasei, ci încă trăiește din amintiri. Singura care pare să fi înțeles că la Campionatul Mondial nu există meciuri de pregătire este Franța.
Echipa-conglomerat de vedete de la Real Madrid, Arsenal, Manchester City și Bayern a arătat împotriva RD Congo ca o formație adunată la un meci caritabil. Când îi vezi pe Bellingham, Rice, Saka, Rashford și Madueke în aceeași formulă de start te aștepți la o demonstrație de fotbal. Pase din prima, combinații, pressing, spectacol.
Ai primit exact opusul. Parcă se certaseră în vestiar înainte de meci. Își pasau de parcă fiecare voia să demonstreze că mingea îl încurcă.
Timp de 75 de minute Anglia a avut un singur plan tactic: să adoarmă spectatorii. Rice, omul ale cărui centrări ajung de obicei „cu tot cu gol”, s-a încăpățânat să verifice dacă poate trimite mingea peste tribune. Bellingham a confundat poarta congolezilor cu una dintre porțile de intrare în stadion, iar Madueke a driblat mai mult în afara terenului decât în interiorul lui.
La două pase greșite ale colegilor s-a poziționat exact unde trebuia, i-a derutat și pe fundași, și pe portar și, practic, a întors singur meciul. Asta fac marii atacanți. Sunt absenți 80 de minute, dar în celelalte zece schimbă istoria unei calificări.
În realitate, RD Congo a pierdut fiindcă n-a crezut suficient că poate elimina Anglia. Dacă Wissa făcea 2-0 la bara din minutul 42, probabil că și congolezii începeau să creadă că numele adversarului nu înscrie goluri. La 1-0 însă au rămas cu respectul exagerat pentru tricoul englezilor.
Niciun belgian nu mai spera în minutul 85. Senegal conducea cu 2-0, controla jocul și îi făcea pe De Bruyne, Doku și Trossard să pară niște spectatori cu bilete foarte bune. Portarul Mory Diaw s-a gândit, probabil fără să știe, să-i aducă un omagiu lui Florin Prunea.
A ieșit hazardat, exact cum a făcut Prunea la golul lui Kennet Andersson din sfertul de finală al Mondialului din 1994, iar Tielemans a primit cadoul perfect. 2-2. Belgienii au simțit sânge, senegalezii au simțit frica.
În prelungiri exista o singură echipă pe teren. Belgia a câștigat cu 3-2 și merge mai departe, dar jocul rămâne la fel de îngrijorător. Bosnia pleacă acasă, dar cu fruntea sus.
O victorie, un egal și două înfrângeri reprezintă un bilanț onorabil pentru o echipă aflată în reconstrucție. A demonstrat, mai ales, că schimbul de generații se produce mult mai rapid decât la alte naționale din zonă. În toamnă nu vom mai avea în față Bosnia dependentă de Dzeko, ajuns la 40 de ani.
Vom întâlni o echipă în care Kerim Alajbegovic, Esmir Bajraktarevic și Ermin Mahmic vor avea un rol tot mai important.