Anul 2026 marchează 250 de ani de la adoptarea Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite, la 4 iulie 1776. Dincolo de focurile de artificii şi festivităţi, această dată reprezintă unul dintre cele mai importante momente de guvernanţă din istoria modernă.
Pe lângă naşterea unei noi naţiuni, a fost începutul unui model instituţional care avea să influenţeze economia mondială, pieţele de capital şi modul în care înţelegem leadershipul responsabil. La 4 iulie 1776, reprezentanţii celor treisprezece colonii au aprobat Declaraţia de Independenţă, redactată în principal de Thomas Jefferson. Documentul afirma că puterea statului derivă din consimţământul celor guvernaţi şi că aceasta trebuie exercitată în limite clar definite.
Pentru prima dată, responsabilitatea instituţiilor era aşezată deasupra interesului liderilor. Privită din perspectiva unui membru de board, aceasta este probabil cea mai importantă lecţie a zilei de 4 iulie. Organizaţiile reziliente sunt construite în jurul unor reguli, mecanisme şi procese care funcţionează indiferent cine ocupă, temporar, funcţiile de conducere.
Anii următori au consolidat această filozofie prin adoptarea Constituţiei din 1787, separarea puterilor în stat şi sistemul de checks and balances . Exact ceea ce numim astăzi bună guvernanţă: distribuirea responsabilităţilor, control reciproc şi limitarea concentrării puterii. În activitatea mea din consiliile de administraţie observ frecvent companii care investesc masiv în tehnologie, inteligenţă artificială şi transformare digitală, dar semnificativ mai puţin în arhitectura decizională.
Raportul recent al Bursei de Valori Bucureşti privind guvernanţa corporativă implementată de companiile listate pe piaţa reglementată evidenţiază clar domeniile în care există încă loc de îmbunătăţire. Strategia poate fi excelentă, însă performanţa sustenabilă apare atunci când oamenii foarte buni sunt susţinuţi de reguli foarte bune, clare şi consecvent aplicate. Un board performant este acela în care există transparenţă, independenţă de gândire, dezbatere profesionistă şi asumarea responsabilităţii.
Aceste principii sunt surprinzător de apropiate de cele care au stat la baza construcţiei instituţionale americane. Există şi o lecţie importantă de leadership. Cei 56 de semnatari ai Declaraţiei şi-au asumat un risc enorm.
Dacă revoluţia ar fi eşuat, mulţi dintre ei ar fi fost condamnaţi pentru înaltă trădare. Leadershipul autentic presupune uneori asumarea unor decizii dificile înainte ca succesul acestora să fie evident. În boarduri discutăm permanent despre riscuri.
Totuşi, există un risc despre care vorbim mai rar: lipsa curajului de a lua decizia corectă atunci când aceasta este nepopulară. Este riscul care, în multe situaţii, diferenţiază organizaţiile excepţionale de cele mediocre. Statele Unite au devenit cea mai mare economie a lumii şi au construit cea mai profundă piaţă de capital deoarece au reuşit să ofere investitorilor încredere în instituţii, predictibilitate, respectarea drepturilor de proprietate şi mecanisme solide de guvernanţă.
În mod similar, calitatea guvernanţei unei companii influenţează direct valoarea sa de piaţă. Investitorii acordă prime de evaluare companiilor în care procesele decizionale sunt clare, riscurile sunt gestionate profesionist, iar boardul îşi exercită cu adevărat obligaţia fiduciară în interesul pe termen lung al companiei şi al acţionarilor. Pentru România de astăzi și pentru oamenii politici, aniversarea celor 250 de ani de la Declaraţia de Independenţă reprezintă şi un bun moment de reflecţie.
Într-un context marcat de volatilitate geopolitică şi economică, avem nevoie rapid de instituţii (guvern, autoritati, etc) capabile să producă decizii predictibile, coerente şi sustenabile. Independenţa înseamnă libertatea de a lua decizii, dar şi responsabilitatea de a construi instituţii care vor funcţiona coerent şi în armonie.