Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Franța nu joacă fotbal, ci defilează spre trofeu Campionatul Mondial începe, în sfârșit, să-și arate adevăratele ierarhii. După surprizele din primele zile, după aroganța pedepsită a Germaniei și căderea spectaculoasă a Olandei, începe să se contureze și echipa care pare cu un pas înaintea tuturor.
Franța. Franța este marea favorită la câștigarea trofeului. Nu pentru că a învins Suedia cu 3-0.
Scorul, până la urmă, poate minți. Ci pentru felul în care a făcut-o. Fără să lase impresia că se grăbește.
Fără să consume inutil energie. Cu aceeași naturalețe cu care un adult joacă fotbal cu niște copii din cartier. Paradoxul este că Suedia a făcut, poate, cel mai bun meci al ei de la acest Mondial.
A încercat să construiască, a avut curaj, a presat și, pe alocuri, chiar a pus multe probleme Franței. Și totuși a pierdut cu 3-0. Acesta este, probabil, cel mai îngrijorător lucru pentru adversarele suedezilor din toamnă.
Inclusiv pentru România, care îi va întâlni în Liga Națiunilor. Dacă aceasta este o echipă care joacă cum joacă pierde la trei goluri diferență, nici nu vrem să ne imaginăm cum arată când are România în față și nu o Franță descătușată. Gyökeres n-a fost salvatorul pe care îl așteptau suedezii, dar nici nu mai pare atacantul ezitant de la începutul turneului.
Echipa crește de la meci la meci, iar experiența acumulată la Mondial poate transforma Suedia într-un adversar mult mai incomod decât arăta în preliminarii. Din fericire pentru România, meciurile se joacă în septembrie, nu acum. Din păcate, suedezii au tot timpul din lume să devină și mai buni.
Franța nu mai seamănă cu o echipă de fotbal. Seamănă cu o divizie de tancuri. Atacă organizat, recuperează imediat, nu lasă spații și îți creează senzația că, indiferent ce faci, inevitabil vei ceda.
Mbappe aleargă când trebuie, Dembele apare exact unde trebuie, iar la mijlocul terenului Olise macină adversarul cu răbdarea unui utilaj industrial. Nu mai este spectacolul romantic al Franței din alte generații. Pare eficiență militară cu o cadență care intimidează orice adversar are în față.
Aici, Germania ar trebui să răsufle ușurață. Este mai onorabilă o înfrângere cu Paraguayul la loviturile de departajare decât un măcel pățit de la Franța. Scorul ar fi rămas în istorie exact ca acel Germania – Brazilia 7-1 de la Mondialul din 2014.
Singura națională care ar putea să-i creeze probleme Franței pare Spania. Nu prin forță, ci prin stil. Spaniolii sunt printre puținii care pot ține mingea suficient de mult încât să nu lase Franța să-și instaleze ritmul infernal.
Dacă există un antidot pentru această mașinărie franceză, el ar putea veni din posesie, combinații și răbdare. În rest, este greu de imaginat cine ar putea opri această forță a naturii. Există un proverb care spune că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Norvegia tocmai l-a verificat pe propria piele. Nordicii au preferat să piardă cu Franța pentru a evita Germania pe partea de tablou. Calculul părea inteligent.
Numai că Germania și-a făcut bagajele mai devreme decât se aștepta toată lumea. Rezultatul? Norvegia s-a trezit pe un traseu chiar mai dificil.
În locul unei Germanii aflate într-o evidentă criză de identitate, o așteaptă Brazilia. Iar brazilienii dau semne că și-au amintit, în sfârșit, cine sunt. După începutul ezitant, după fotbalul fără imaginație și centrările trimise parcă după un tutorial italian din anii ‚90, Selecao începe să arate altfel.
Vinicius pare să-i fi molipsit și pe ceilalți cu pofta de dribling, ritmul este mai bun, iar jocul capătă din nou culoare. Nu va mai fi o Brazilie a lui Pele, Zico sau Ronaldinho. Dar nici echipa cenușie din faza grupelor nu mai este.
Iar asta este o veste excelentă pentru spectatori și una foarte proastă pentru Haaland. Programul din această noapte oferă trei dueluri care, pe hârtie, au favorite clare.